Emilia Zăinel, Eram cu toții, Editura Tracus Arte, 2021
După șase ani de la debutul cu volumul de poeme În afara timpului (Tracus Arte, 2015), Emilia Zăinel revine cu o poezie astringentă, dark, nemiloasă în cea de-a doua sa carte de poeme, așa că Eram cu toții (Tracus Arte, 2021) este lobby-ul cel mai bun, punctul de pornire pentru a discuta despre evoluția scriiturii sale în aceste poeme față de poemele scrise anterior și la care noi avem acces.
Emilia scrie dintr-un unghi al perseverenței în drame. Ca cineva care își caută liniștea și nu o găsește în brațele pline de spasme și spini, brațele promit, dar trasează granițe până la sufletul care le pune în mișcare „E o linie fină între noi” (Frica ta, p. 29). Își traversează dramele demn și senin, sau abrutizant și agonizant în poemele De mână cu Dumnezeu (p.10); Încep lucruri (p. 11); Legume însângerate (p.51); Pământul negru (p.61); Tancurile (p.72);, e o toamnă infinită a cuvintelor care zboară a lanțurilor care cuprind îndrăgostiții până în zori. Vraja nu durează, îndrăgostirea variază, odihna e mortuară, liniștea lui e „precum armura înfiptă în pământ” (Vine frigul peste noi, p. 30).
Cartea despărțirilor Emiliei conține 100 de pagini de poeme și e împărțită în două segmente: Eu, Tu, Ei și Toții. Scrisori și amintiri mai mult sau mai puțin confesate sunt adresate pe rând destinatarilor: Ciprian N., Mihai V., Gabriel D., Sorin I., Amido H., nume scrise cu negru în calendar, un fel de Emilia’s list, după formula Schilndler’s List.
Suntem părtași la răzbunarea unei poete foarte iscusite, și cum se putea altfel răzbuna, dacă nu scriind poemele cele mai răvășitoare, poeme care te golesc și îți dau senzația că există un tărâm al bărbaților care se înțeleg să spună aceleași cuvinte, să trateze femeia la fel de degradant. Un patriarhat solid unde se caută ceva tandrețe, dar se ajunge la noroiul de pe fundul apei. Drum sigur spre pieire. Ne întâlnim la aceeași masă cu rănile poetice mai vechi ale Emiliei. Și fiecare poem e un detaliu dintr-un inel de logodnă cu diamant. Într-un „cadru mininimalist” cum bine notează Felix Nicolau pe coperta 4, se rulează o hartă a premonițiilor, a vântului trecut, a celor două inimi care bat rar, a casei părintești a satului său unde „toți bătrânii se numesc Gheorghe”, a minciunilor și represaliilor, a pierderii de sine. Sau „Voi plătiți lumina ca pe ultima curvă” (George Vasilievici), pentru că lumina de felul ăsta se găsește doar în anumite locuri, și pentru ea „scurm prin întuneric”.
O demonstrație de profunzime poetică și Emilia devine odată cu Eram cu toții o voce indestructibilă, abilă în tehnicile de metaforizare à la longue și construcții lexicale inteligibile. În alt spectru profesional dacă vreți să o găsiți, o căutați în două locuri precise: emiliazainel.ro și takethenudge.com, acolo e Growth Hacker, Behavioral Designer și Content Creator. Oferă-i cuiva cartea Eram cu toții, cuiva care experimentează male ghazing și abandonul în buclă.
Emilia Zăinel, Eram cu toții, aici!
One Comment