Victoria Tatarin, ???, CDPL, 2021
Placheta de debut ???, a Victoriei Tatarin (CDPL, 2021), (re)deschide ușile vieții cuplului reprezentativ și primordial-patriarhal unde (re)găsim ideea că „fiecare femeie a fost sclava unui bărbat” (John Stuart Mill, Supunerea femeilor) abandonată și spălată de noua condiție a femeii, ideea cea veche, capătă o cu totul altă conotație „până să te întâlnesc credeam că/ asta e tot ce fac cuplurile căsătorite ani la rând” (???, p.7). Lirica de aici este compartimentată în 7 segmente: folie a deux; Sicriul lui Vasea; cu mâna pe vizor; pentru S.K.; zilele celor mărunți; să te coasă înăuntru; unde este Victoria???. Poemele apar ca niște notații de jurnal, ca reflecții de zi cu zi, amintiri mixate cu evenimente ale cotidianului, și totul se petrece în psihicul ecranizat al personajului feminin, interiorizat, fascinant, agonizând, prevăzând haosul imediat următor în oscilația intensității „ochii foarte cafenii”; „ochii (…) nu prea cafenii”.
Care vor fi fiind cele trei întrebări ascunse de semnele aferente în titlu, asta putem doar să deducem din versurile Victoriei Tatarin, sau poate că sunt cele trei întrebări esențiale pe care fiecare femeie și le adresează într-o viață în relație cu partenerul, partenerii ei, sau poate că se referă la marea întrebare – „unde este Victoria ???”, unde, dacă toate ne identificăm cu Victoria și empatizăm cu experiențele sale date de gen și de contextul social patriarhal, „unde este Victoria???”, devine o întrebare a orei 00:00 pentru noi toate. Ce se spune despre femei, ce spun statisticile despre femei și ce ar trebui să facă femeile nu mai este un secret pe tărâmul pe care se ridică versurile, în țara Tatarin: „Fumez des nu pentru că vreau dar pentru că statistica spune că femeile sunt predispuse la a fi dependente” (???, p.13) „Poemul acesta trebuia să fie despre dragoste și despre cine sunt eu dar/ sunt femeie și nu scriu poezii de dragoste” (???, p. 13).
Agresarea, abandonul și asuprirea femeii sunt forme de violență din partea celor privilegiați, iar natura pare să aibă și ea statutul femeii, iar acest aspect face sens conform ecofeminiștilor, opresiunea se manifestă pe mai multe paliere, „nicio încercare de a elibera femeile sau alt grupuri opresate nu va avea succes fără o încercare de a elibera în mod egal natura” (p. 12) (Greta Gaard, Ecofeminsm. Women, Animals, Nature); „Nu te așteaptă nimeni acasă…copiii ți-au uitat fața asta e/ Ard pădurile din Siberia, Alaska, Amazon/ Dar mamei îi pasă doar de pădurea de lângă satul tatei care arde în capul ei” (???, p.29).
Pe coperta 4 Mina Decu pariază pe poezia Victoriei Tatarin „Aveți în mâini un debut plin de forță și de cruzime”, iar Dumitru Crudu definește conținutul plachetei „E o poezie a evadării dintr-un loc, un timp și dintre oamenii care-ți provoacă suferință”, iar eu zic că în poezia autohtonă scrisă de femei Victoria înalță un steag al victoriei și că ar putea câștiga singură detașat orice război în țara sa, Țara Tatarin, fiindcă are muniție, muniția sa este angajamentul poeziei profund politic în sfera drepturilor femeilor, lirica sa pledează pentru egalitatea de gen. Este fără îndoială unul dintre cele mai promițătoare debuturi ale anului 2021, merită să îi auzim cuvintele înconjurând tot globul pământesc: „Unele femei mor chiar și de 8 martie” (???, p.58).
Victoria Tatarin, ???, aici!
