Skip to main content
Spread the love

Mamă singură e pentru totdeauna. Un stigmat. O responsabilitate de una singură. Când am citit poeme la un cenaclu mi s-a zis că atunci când voi avea un bărbat al meu nu voi mai fi la fel de încrâncenată pe bărbați, că nu voi mai scrie cu atâta critică la adresa lor. Bineînțelesc că în poemele mele intra o anumită categorie de bărbat.

Cum e să fii mamă singură? Era o întrebare cumva la ordinea zilei. Mă cam sictirea mai ales în perioada când eram mai mult la Tribunal decât acasă într-un proces pe care l-am deschis pentru pensia alimentară a fiului meu. Nu am fost tipul de femeie care rămâne cu prea multe dintr-o relație, am fost tipul de femeie care l-am lăsat cu totul, mi-am vrut doar copilul, pentru că m-am ferit mereu de acuze ca „materialistă” și altele asemenea.

Se spune că atunci când îți refaci viața reușești cumva să te „reabilitezi”, da, așa zice lumea, dar e o poveste la fel ca cele pe care le citim seara înainte de culcare copiilor noștri. Vom fi mame și tați pentru copii noștri de unele singure pentru totdeauna indiferent de situație. O vază spartă este o vază spartă, lipită, dar se văd crăpăturile. Vor exista mereu tot felul de discuții la mijloc și mai ales dintre cele despre copilul tău. Sau discuții în care copilul tău nu intră. Te doare, cum să nu doară?

Să fii mamă singură presupune să fii foarte puternică. Niciun bărbat nu va înlocui tatăl absent, așa că fă-ți temele din timp. Și bagă bine la cap că nu există ce vrei tu, cauți sau visezi și fii cât mai autonomă fiindcă altfel riști să fii luată și dusă de apă acolo unde te aștepți mai puțin. Dacă vrei o casă pentru copilul tău, ridică-te și fă-o, dacă vrei o carieră din care să-l poți întreține pe copilul tău, ridică-te și fă-o. Nu te aștepta nici la prea multă înțelegere din partea lumii, nici la solidaritate feminină, pentru că și între feministe sunt tabere și taberuțe, deci ridică-te și fă tot ce ai de făcut. Dar absolut totul, acționează ca doi oameni în unu.

Foarte important e să nu-ți neglijezi studiile, fără studii o să ai joburi de ocazie, slab plătite, nu carieră, joburi de supraviețuire, timp puțin pentru copil și oboseală cât să nu te mai poți ridica în zilele libere.

Acceptă orice ajutor din partea familiei, e binevenit. Nu-ți pune bunurile la comun (chiar și cu partenerul) pentru că (îți spun din experiență) la un moment dat îți vei da seama că având un copil care nu e și al partenerului tău, s-ar putea ca el să nu se simtă foarte motivat să împartă ceva cu el și deci din pricina romantismului tău naiv, copilul să aibă financiar de suferit.

Ține mereu minte: Ce nu e al tău și simți că nu-ți aparține, nu te motivează să lupți pentru a-l îngriji, că e un apartament, o mașină, o floare, o zebră, sau un copil. Ai înțeles ce zic, da? Deci partenerul tău corect politic vorbind nu va fi motivat de absolut nimic să îl îngrijescă pe copilul tău cot la cot cu tine, sau să muncească pentru el cot la cot cu tine. Și e perfect natural așa. Să nu te prind că plângi prin băi, sau pe sub cratițe. E firesc. Știai că e o lege animalică, ne protejăm proprii pui.

Fii mereu rațională, conștientă și în acțiune. Dacă nu faci tu, nu va face nimeni. Copilul tău doar pe tine te are. Tu ești eroina lui, imaginea la care privește zi de zi. Tu porți pe umeri toată responsabilitatea, încearcă să muncești dublu. Mereu vei munci dublu față de femeile care se află în relații din care au copii împreună cu același bărbat de la bun început. Ei bine, tu nu ești acele femei. Well nu vei fi ca acele femei nici după ce ai găsit un partener stabil. De acolo va începe contractul tău de mariaj, cum spunea John Stuart Mill în 1869 în Supunerea Femeilor, de obicei contractul ăla sună cam așa pentru bărbați: „Ce-i al tău e și al meu, Ce e al meu e doar al meu.” Convenabil pentru ei, pentru tine falimentar. Nu e pentru că ai tu ceva, vreo formă de ciumă, râie sau alte chestii, dar din ce mi-am dat eu seama, din alte relații, sau din auzite, relații ale prietenelor mele, bărbații știu că atunci când se înhamă la o relație cu o femeie care are un copil, nu nu e ca în alte țări că te consideră uau asumată și matură și bravo. Nu, se gândesc: pfai, îmi place tipa asta, dar să vezi că o să am copilul ei pe cap forever. Da. Și e real, chiar o să ai un copil pe cap al femeii dacă te bagi într-o relație cu o femeie care are un copil. Trebuie să îți asumi, să te comporți similar cu felul în care un tată bun s-ar comporta cu propriul copil, că rolul ăsta îl vei juca. E ușor de zis, dar stai să vezi că nu e ușor și de făcut. Și cum, în general, oamenilor nu le place să le fie greu în viață, te vei trezi cu o mulțime de chestii care survin de la faptul că tu ai copil, toată lumea știe, dar nu toată lumea poate trăi cu asta. Și uite așa mamele singure ajung să schimbe mai mulți parteneri care mai de care mai incompatibil cu ce înseamnă creșterea și educarea unui copil.

Când ești mamă singură, ești pentru totdeauna indiferent de elementele surpriză care intră sau ies din viața ta, asta este ceea ce am învățat eu, printre altele. Dar târziu am putut accepta.


Spread the love