Skip to main content
Spread the love

seară de iarnă

ia-mă cu tine în orașul din capul tău

zice

ia-mă cu tine în orașul speranțelor tale

în orașul prin care pășești încrezătoare

fără frică și rușine și fără iubirea care te-a ucis

trăiești ca o învingătoare și ai pierdut atât de mult

data trecută când ai crezut

crezi și acum pierzi și acum

în orașul din capul tău scriitorii sunt singurii locuitori

cititorii se contopesc cu ei la fel cum intră lumina în soare

și din soare o lumină mai mare în mințile noastre

îmbătate

ne vâjâie capul după poemul ăla al tău

ei zic ne ucide poezia ta

Dakota

poezia ta

blister

poezia ta

se luminează de ziuă.

***

o cafea și-n vitrină marele viitor

în mașină convorbirea, de fapt

repetiția pentru viață

idealuri pe care le mestecăm

cu ochii închiși

kfc, brazii din jur

ronțăi oase

oasele copiilor strămoșilor noștri

viața în doi care nu s-a întâmplat

tata și mama

îmi aud umbra șoptind

„nu te-am mai văzut de la ultima cruciadă”.

***

îți scriu poezii atunci când uit de unde vin și încotro mă îndrept

îți scriu poezii atunci când nimeni nu mă iubește și stau ca într-un sloi în casa goală

la marginea orașului

umbra mea, cu tine vorbesc

suspendată de aripile micului burg

este incredibil ce au reușit himerele să ne facă

mie și ție

când aștept primăvara

când iarna ne deprimă atât de tare

noi plângem fulgi de zăpadă

ne-am depus peste oraș

lacrimile albe.

***

România îngerilor căzuți

pentru demonii care ard pe rug poeziile noastre

ca în Lviv ostașii care sugrumă cărțile

poeții noștri în Cernăuți trântiți pe eșafod

limba mamei tale tăiată și curge sângele ei

în fiul meu

ca apa din robinet trasă din fântână de hidrofor

spune-mi cuvinte pe care nu le pot uita

condu-mă pe un drum pe care să nu mă pot rata

mizeria din țara noastă

sunt ca

Mary rămasă singură din nou

pierd a doua sarcină. mă ridic.

sunt Shelley și mor în furtună

la 29 de ani.

(Gabriela Feceoru)


Spread the love