Am aflat ieri de la tata
Că păpădiile galbene și cele albe
Sunt aceleași flori
Cu două cicluri de viață
Atât de diferite că aș fi putut jura
Că nu e aceeași plantă
Rădăcina lor cuprinde alte vieți
La fel ca a mea
Vita nuova
A doua șansă la înflorire
Petalele mătăsii
Înlocuite de puf
La fel de frumoase
Am făcut un filmuleț cu o păpădie
Am suflat în ea și ne-am pus amândoi dorințe
Asta era înainte să ne vedem
A zburat pretutindeni
Constelație spulberată
Borangic destrămându-se
Ți-am zis că îți voi spune într-o noapte
Peste mult timp
Sau voi scrie un poem
Despre ce am simțit în clipa aia
Despre cum sufletul meu
S-a expandat cu poftă, jind, năzuință
Chircindu-se apoi de frică
Am sperat prea mult?
Am suflat prea tare?
Un nor de umbreluțe albe brodate
Ultima noastră înflorire
Împreună
Ne destrămăm reciproc
Două pămătufuri reușesc să rămână unite
Albe și mici în lichidul cerului
*Taraxacum officinale, pp.75-76, Ileana Negrea, Jumătate din viața mea de acum, frACTalia, 2021.
