După încheierea unui an, în care editura Tracus Arte a fost aproape de cititori, încercând să selecteze cele mai bune titluri și să ofere bogate experiențe de lectură, ne face plăcere să deschidem anul cu trei volume în curs de apariție.
După publicarea volumului Poeme de dragoste de Nichita Stanescu, seria se continuă cu volumul Și dacă tu ești o planetă străină – poeme de dragoste de Traian T. Coșovei, nu doar unul dintre autorii excepționali și reprezentativi ai generației 80, dar și un autor foarte iubit de public.
Nu ne putem aștepta de la un autor precum Traian T. Coșovei, care a căutat permanent împlinirea în dragoste până a găsit-o, decât la un volum intens, trasat pe multiple game de sensibilitate, ce face din vulnerabilitate un statement.
Și pentru că un fragment conține mai mult adevăr decât ar putea conține o descriere subiectivă a acestui volum, ne face plăcere să oferim cititorilor o splendidă poezie de dragoste din acest volum.
Frumuseţea e un alcool care te face să visezi
Un timp am locuit printre agrafele tale de păr,
printre cutiile tale în care aurul se evapora la o simplă
atingere.
Un timp, despre tine îmi vorbeau până şi dungile cafenii
ale pisicii tale preferate.
Deasupra erau sfere de cristal în care trecutul
strălucea într-o flacără de magneziu –
aruncând umbre în viitor.
Erau rochii fosforescente aprinde de căldura trupului tău,
apoi glasuri
în întunericul uleios al pasajului subteran…
Pe aici au trecut gândurile mele.
De parcă timpul ar lăsa în urmă scheletul fiecărui lucru
pe care l-ai atins.
De parcă ar trece prin aer o pasăre cu sertare din care alunecă
hârtii şi scrisori, din care alunecă Dragul meu… şi Draga mea…
Un timp, am locuit printre agrafele tale de păr –
printre neînsemnatele tale prejudecăţi şi superstiţii.
Printre parfumurile tale din care noaptea ies duhuri.
Unde fiecare secundă are gravitatea unei arderi pe rug –
şi nu mai ştiu dacă tu eşti cea pe care am văzut-o cândva
pierdută printre nouraşi, arome şi alte artificii ale ploii –
sprijinindu-te de frumuseţe ca de o tejghea…
De plictiseală lăsând să-ţi scape monede sunătoare.
Şi privindu-te, ca un alcool, frumuseţea ta
îmi descleşta dinţii.
Traian T. Coşovei (28 noiembrie 1954-1 ianuarie 2014) a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti în 1978 şi a fost membru fondator al Cenaclului de Luni. A publicat peste 20 de volume de poezie şi critică literară, printre care Ninsoarea electrică (1979), 1, 2, 3 SAU… (1980), Cruciada întreruptă (1982), Aer cu diamante (antologie colectivă, împreună cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan, 1982), Poemele siameze (1983), În aşteptarea cometei (1986), Rondul de noapte (1987), Pornind de la un vers (critică literară, 1990), Bătrâneţile unui băiat cuminte (1994), Ioana care rupe poeme (1996), Bună dimineaţa, Vietnam! (1999), Mahalaua de azi pe mâine (împreună cu Dan Mircea Cipariu, 2000), Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Bogdan O. Popescu, 2001), Vânătoarea pe capete (2002), Greva căpşunelor (2004), Aerostate plângând (2010), Jurnalul morilor de vânt (2012), Aritmetica pleoapelor (2013). A obţinut mai multe premii literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor (1979), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1994, 2004, 2010, 2012); Premiul Academiei Române pentru poezie (1996); Premiul Internaţional ,,Nichita Stănescu” (2000); Premiul Fundaţiei Dignitas pentru întreaga activitate în literatura română (2011) etc. Selecţii din poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, albaneză, maghiară etc.
Seria Contemporanii lui Shakespeare le propune cititorilor români o selecție de cinci comedii de mare succes, dintre care două – Volpone și Alchimistul – sunt incluse în volumul de față, purtând semnătura inconfundabilă a lui Ben Jonson.
Ben Jonson este recunoscut drept unul dintre cei mai buni scriitori și teoreticieni ai literaturii renascentiste britanice și al doilea ca reputație după Shakespeare.
Cel mai bun prieten și cel mai aprig rival al lui Shakespeare, din intervalul 1596–1616, a fost, neîndoielnic, Ben Jonson, cel dintâi purtător al titlului de „Poet Laureat” al regatului englez și cel dintâi dictator literar din istoria literaturii engleze. Autor de spectacole cu măști, tragedii, satire, poeme și eseuri, Jonson rămâne, în primul rând, un mare autor de comedii, unul care i-a făcut o concurență serioasă Marelui Will, la acest capitol.
Fiecare comedie semnată de Jonson expune, într-o manieră aproape aberantă, apetitul uman, prin intermediul exagerării și al inserțiilor de tip moralizator. Volpone, cea mai faimoasă lucrare a sa, cu cele mai multe puneri în scenă, este și cel mai dur atac asupra viciului uman, vizând, de data aceasta, lăcomia. Alchimistul combină intenția didacticistă, cu scene comice, construite special pentru a contrabalansa.
Recomandările voalate, ale lui John Dryden, Ana Cartianu și Leon Levitchi, sperăm să îi convingă pe cititori să-și treacă volumul pe wish-list-ul lor literar, ținând cont de faptul că este o carte de neratat pentru orice bibliotecă.
Cel de-al treilea volum în curs de apariție este volumul Doamna Goliat de Ioana S. Bogorodea, volum câștigător al Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, premiu acordat de către Editura Tracus Arte, în colaborare cu Asociația Culturală Direcția 9 și Agenția de Carte. Juriul ediției 2022 a Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei” a fost compus din Ștefania Coșovei, Dan Mircea Cipariu și Adrian Suciu.
Ioana S. Bogorodea s-a născut la data de 10 octombrie 1979, în Tulcea. A absolvit Facultatea de Sociologie a Universității de Vest din Timișoara. În 2022, a publicat volumul de proză scurtă Răzbunarea Sarei, la Editura Rafet.
Propunem, pentru o primă întâlnire cu lirica Ioanei S. Bogorodea, un scurt poem.
răul
m-au furat și apoi m-au mângâiat să nu mai plâng
noi tratăm efectele, așa au spus
ne place să ștergem lacrimile și urmele
de pământ din om, până-l urcăm pe cruce,
sfânt.
m-au lovit pentru că le place tremurul vocii
lupta unui david cu handicap
împotriva doamnei goliat,
îți dăm o pensie de boală, ne place
să-i ajutăm pe cei mai bolnavi decât noi.
m-au smuls dintre ei, m-au pus singură
pe un bolovan pentru că nu vorbeam cu niciunul
prea mult, prea depresiv dormeam
pe teritoriile lor împrumutate între generații
pentru bani.
pe un bolovan m-au pus și am plâns
cât am putut de mult, nu vreau la grădina zoologică
le-am zis, vreau să mă plimb
ca o panteră în junglă.
mi-au pus oglinda-n față:
eram mică, slabă, urâtă și fată.