Skip to main content


Spread the love

5 dimineața

ghirlanda mea de inimi aprinse

te mai țin bateriile acum când

îmi amintesc că mi-ai trimis

cursul de intuiție.

am intuit și rama putredă a tabloului

și șerpii care mi-au înveninat visul

șansele pe care le-am câștigat lăsându-i liberi

și defrișând până la capăt.

cartea despre cum să am grijă de mine

iarna. ca timpul, cu timpul – voi mai vedea.

lăcrămioare, pagină subțire, albă – am aceste amintiri

ca un film în care ea primește un buchet de scaieți.

deschide-mi ușile

în viața asta

o, tu, inima mea prinsă între atâtea inimi

aprinse în ghirlandă, desprinde-te.

între munți cu trenul

în drum spre Petroșani, în gară te simți

acasă. bați cu putere din nou. ca și cum

ai deja toate răspunsurile.

m-am obișnuit cu drumul

îmi înghit fricile la cafea

îmi era mereu atât de frică

că o să cresc fără tine.

până când mi-am văzut fricile

întrupate. când tu te desprindeai de pe ghirlandă

eu legam noduri noi

la 5 dimineața – ca aburul învăluind munții.

________________________________________________________

catedra

la care ader și pentru care fac

sărituri de la mare înălțime

revendicări cu armele din dotare – poezia și memoria

baza solidă a viitorului omenirii

sunt robotul elevat cu păr roșcat

(meah, nenatural, scriu marile reviste de cultură și modă)

să le spun elevilor despre inimă și alte preparate din carne

despre scriptul lui Dan Coman

despre poemele găsite în Vatra ale lui Radu Afrim (scrie Radu Afrim poezii?, m-au întrebat)

despre marea bucurie a întâlnirii mele cu interviul Ninei Cassian

despre debutul Marianei Marin

le spun elevilor când ar trebui să le predau

„univers poetic”; „eul liric”; „AVANGARDA”

dacă le spun mai mult decât trebuie

mă vor îndoi cu apă ca pe vin

mă vor face una cu pământul

îmi vor tăia orele și glasul

dacă le spun elevilor despre poezia de dincolo

despre lumea promisă

despre cine îi va vinde și cine îi va cumpăra

cu versurile din palmă

să le spun elevilor mei

să scrie și să nu se uite în urmă

atunci când nu mai e nimic de făcut

atunci când deriva e clară

eu care intru cu cana mea de cafea de jumătate de litru

după o noapte de scris și am cearcăne (despre care scriu revistele de literatură și modă)

dimineața la 8

vorbim despre cei care trăiesc și scriu

(n-am fost niciodată matinală, dar fac eforturi)

dincolo de programa noastră școlară

scriitorii sunt aburii zilei – aburii din cana mea

azi sunt mai slabă ca ieri și

mâine mai slabă ca azi

dar importante sunt standardele lor de frumusețe

de intelect și talent se ocupă marele burg

la cârciumă și-n drum.

_________________________________________________________

Coran, Tu știi!

am ales mereu persoane cărora le plăcea

triangularea

mâinile mele sensibile la risc se veștejeau

cineva regreta mereu în urma mea – plecarea

cineva își ducea mai departe metehnele, iluziile, credința că

normal că eu sunt vinovată pentru tot

nu voi lăsa aceste lucruri să-mi orbească inima

acum când sunt cel mai sus

aproape de ultimul etaj

îmi voi închide inima într-un voal invizibil și voi fi intangibilă

dezamăgirea se va risipi

cât am crezut în vorbe, așa cum crezi când pare așa de real

azi cred în proiecte

credeam că și viața e un proiect

dar din doi

unul a fost mereu alungat și trimis departe

dar alungat nu poate fi decât cel care nu

găsește pacea nicăieri

iar pacea nu vine din nimic din ce atingi cu mâna

pacea vine din ceea ce atingi cu sufletul

sunt pacea și rămân departe de deșertăciunea acestei lumi

nu-mi trebuie zâmbetul tău muritor

care mi-a frânt inima în mii de bucăți spunându-mi

„ai încredere în mine, îți voi da lumea”

o femeie cu inima frântă

nu mai are nimic de pierdut

stau ferită de tăgăduitori

pe care îi recunosc de la primele cuvinte

sorb din cafea la 6 dimineața și te aștept

tu vii cu geaca de piele, eu întrerup fiecare idee

tu creezi continuitatea prin idei

eu dilat timpul prin versuri

eu stau departe la masă pentru că sunt

în timpul revendicării inimii mele

care băltește în tigaia în care se topește

grăsime de porc

nu te voi atinge cum nu voi atinge

Revoluția Germană din noiembrie 1918.


Spread the love
Gabriela