zilele
în depărtare
sunt
ulii și pești de sticlă
terase străpunse
cu tulpini de staniol
îmbrățișări între
doi copaci bătrâni
ramuri voi știți să vă lăsați frunzele
să cadă când nu mai e nimic de făcut
primăvara să înverziți iar
copilăria cu muguri pentru sirop
aer în pumni
cât pentru 300 de secunde fără
oxigen pe pământ
am experimentat și asta
a trecut și asta.
______________________________________
pot să fiu de partea mea
neviciată
de lucruri mărunte orgolii mici devastatoare
m-am ancorat în mine
sunt a mea
ca planeta a Universului
sunt o mare dreptate
în noianul de nimic
sunt pacea în mijlocul morții
sunt viața din acest adevăr
prin filme și reviste
numai minciuni
ne-am zis mii de ani numai minciuni
dar spune-mi un adevăr care
să mă facă să rescriu lumea dintr-odată
pune-mi flori în palme
umple-mi viața cu tot ce n-am avut
cu ochi care înțeleg mai mult decât văd
cu mirosul de mare în mijlocul visării
când nu e nevoie de vorbe
hei, ți-am trimis
o barcă plină de cărți
care ne plac
palme mângâiate de soare
raze oarbe și privirea în gol
tot ce e transparent rămâne sticlat
o boare în aer și
nimic mai mult.
