cafeaua e mai bună de una singură
îmi zic
umbra e mai bună de una singură
pisica se spală de 3 ore
vântul adie cald
chiar dacă a plouat toată ziua
undeva după norii ăstia pufoși și gri
soarele se încăpățânează să-mi trimită raze
știe cât de mult iubesc eu căldura
când ai fost lăsat singur
ai învățat să te descurci singur
când ai fost lăsat singur în propria relație
ai învățat să maschezi în fața altora nereușitele
micile eșecuri palpabile
oare am clătit bine paharul?
oare am șters bine masa?
oare am făcut corect supa de la prânz?
o cafea în liniște
face cât 20 de ani de mariaj
pe care i-am ratat
deși am început toate relațiile cu
un inel
o promisiune
un sacrificiu
un compromis
relațiile m-au costat
proiecțiile m-au costat
speranțele m-au costat
iluziile m-au costat
prostia m-a costat
visez mai departe decât
viața împreună în permanență
contra cost
voi deveni un oraș izolat de minciuni
un teritoriu lipsit de drame
visez mai departe decât
promisiuni nerealizabile
în noaptea cu sclipiri de aur
pe care le credeam
dar azi mă uit mai bine la mine
și știu ce vreau
și nu mă mai dau înapoi de la mine
nu mai cad
pentru că am realizat ceva
când ești lăsat singur
îți dai seama că
nicio formă de legământ nu e reală
ai visat
te-ai trezit
și te așteaptă cafeaua.
