Indiferent ce culoare alegi
pentru camera ta
și indiferent de culoarea ei
te vei simți la fel mâine la prânz
când vei constata că
toată mâncarea e pe masă
paharele de cristal așezate
în ordinea care îți place
dar nu mai vrei să mănânci
nimic
privești ore în șir tabloul
și nu vrei să te mai întorci la realitate
te scufunzi ca un submarin
și vezi în loc de corali
dimensiunea acvatică a vieții tale
substratul cel mai fin
ca ultima femeie care ți-a
plecat ca firele de nisip
singura dată când ai fost la mare
a fost frumos
după ce a plecat ea
marea e tot acolo
dar pentru tine s-a șters
cu tot cu rochia ei diafană
viața în camera ta e viața în lumea ta
universul tău se conturează în ipostaze inedite în fiecare zi
camera devine dramatică
ca un elicopter care
survolează deasupra casei noastre.
