lumea te va înrăi
te va face să uiți de unde ai venit
încotro te îndrepți
dar tu ești lumea și fără tine în lume
nu e la fel
–
mi-a zis frumusețea ta va salva lumea
vei fi un subteran al refugiului meu
și nu pot să mai adorm de acum
dacă nu te văd
mi-ai zis toate astea ai plecat
la război
ai tras cu armele și încă
se mai simt cadavre sub noi
–
La mulți ani, Gabriela
fata care m-a întrerupt din visul meu
să facă să fie realitate
să aducă vestea cea bună
și cum în jurul luminii tale
roia un țânțar care îți rupea inima
ți-o făcea zob și era deja a patra oară
–
te-am iubit atât de mult
încât ce ne era nouă pentru totdeauna?
ți-am dat de ales și
ai rămas aproape
am zis La mulți ani, Gabriela!
meriți să-ți fie așa cum nu ți-a fost
lasă lumina aprinsă
privirea prelinsă ca într-un diamant
nu te crispa și nu te surpa în tine
spre mine. există și coexistă
cu cine nu-și poate închipui
ce va mai fi fără tine.
–
32 de ani
dar țin minte cum la 32 conduceai pe autostradă
la Târgu Mureș
privind farul cu acei ochi albaștri
rochia mea albastră te suspenda în timp
noaptea trecută am visat cum îmi șopteai ceva
mă trăgeai într-o cameră și-mi spuneai că asta e și asta o să fie
plecai să mă aștepți în ploaie
în jurul unei mese rotunde
îmbrăcat într-o jachetă neagră
–
ți-am arătat cartea lui
mi-ai spus e un tip interesant
l-am cunoscut
eu știam istoria lui
tu știai istoria lui
–
suflu în lumânările tortului
frișca mi se lipește în păr
flăcările nu se sting
orice aș face
flăcările nu se mai sting.
