să vii acasă
să cânți versuri care-mi spun
că războiul s-a terminat
și acea sclipire în ochi
despre părul meu și ochii mei
când nu mai e război
dar dormi mai departe aici
cu gândul la ochii mei
razele de lună. ochii tăi. ochii mei.
dormi mai departe aici.
îți ascult răsuflarea și cad ca
pe gheață și sunt în vid și în vid și în vid
știu că e nevoie să plec să fac loc
dar îmi va fi dor de ceața care apasă
peste dealuri – de obicei la lăsarea întunericului
corp decojit ca o ghioacă umplută cu nu știu ce
până nu demult
mă-ngrijoram să-ți fie bine
dar ne-am desprins într-un accident
când am căzut de pe stâlp
voiai gold la orice joc
mă-nec în glod în orice loc
voiai izvoare de noroc
pe capul meu ce nenoroc
voiam o ață, poate două
să ne lege într-o lege
să ne răsfețe atunci când plouă
în sânge-răscruce o nouă viață ne aduce
viitorul către pace fuge.
_________________________________
te-am iertat
pentru că nu mai era nimic de făcut
ca un cordon răstignit între copaci
te-am iertat și gri peste tot și văzduh limitat de un deal
te-am iertat.
când te-ai mutat în oraș
ce naivă să cred că pentru mine te-ai mutat
și refuzam să cred ce s-a întâmplat
nu cine-a scris legile e important
ci numai cine le-a aplicat
devotat
nu mie
dar devotat
ca un amvon
mușchiul atrofiat
ca un șotron
fulgul crispat
devotat
nu mie
dar devotat.
cât de proastă am fost să cred
în basme
cât de proastă am fost să cred
în basme.
frunze în copaci și buzunare
și-n inimă o frunză moartă
frumusețea e oarbă la ora exactă
în care tu dai apă la moară
și haina din mână pe frigul de-afară.
_____________________________________
când mă apropii de tine
simt
din ce îmi spui mai mult că vrei
să plec să nu ajung
să nu ajung acolo și aici
sunt spații în parcul cu castani sunt spații
între spinii sălbatici pe suprafețe netede
parcă ieri eram tineri și râdeam
azi ceva nu mă lasă să fiu eu azi
îmi amintesc de acel râu care-mi bătea
în inimă curgea fără oprire
orice ai zis nu s-a oprit din curgere
ca o iubire care nu moare după ce
ai recunoscut
trădarea e o portieră deschisă
trădarea e căldura casei altcuiva
tu ești lăsat să privești și să simți
trădarea e să te facă să crezi
că acum suntem altfel
trădarea e pielea altcuiva atinsă
în schimbul a ceva
pentru o viață mai bună
trădarea e „bună dimineața!”
când inima bate altundeva.
