am fost
știu pe de rost
când tai firul morții
când moartea se suprapune peste piatră
de 4 ori
iert și plec
vocea mea zero în palma sa
când mă oglindesc
pe interior se aude un înger
și-mi spune
când pleci te voi salva
pleacă și nu mai pleca.
_____________
pădurile tale mor
în Piața Obor
fiasco
numele tău se spală
sub ruine
ochii tăi verzi mor
în amintirile mele
și lacrimile tale sunt
stropi de sânge în curgerea mea
nu e un cer mov
e sălbaticul înger
construind pentru mine
cărarea ce duce înapoi la
grădina mea.
___________________
nu vom mai fi
nu te recunosc în tablouri – poteci
ai fost aici – de parcă niciodată n-ai fost
mi-am dat inima pe un evantai
dacă am fost fraiera
am fost cea mai tare fraieră
a nu știu câta oară
scriu cu pereții trași peste
pașii mei slabi
troc și un cântec banal
unde mă duci unde apui
cine te ridică din minciuna că
încă mai poți iubi
plină de noapte și
desenând pietre cum erau
cuvintele cu care ai dat
cară-le. ești doar un copil
care s-a aruncat la pământ
ca să-l doară și să văd
pe mine nu mă doare masacrul
când nu iubesc.
_________________
loialitatea
câine – Virgo – nu o ai
colțul tău etern
se reface în tandem cu
iluziile optice
în iad. hașurat. o imagine prescrisă
post-mortem și omisă
ploi de gloanțe în pieptul tău
cazi rece – încă o statuie în colecția
pe care o las în muzeul incendiat.
____________________
prefăcut
fiecare zâmbet
fiecare noapte
orice sărut
prefăcut
locul în care minciuna
minte o altă minciună
am iubit o minciună
am îmbrățișat minciuna
frumoasă de mori
noaptea pe pasarelă
frumoasă de mori
n-ai acces la inimă – parola
Virgo – minciuna unui
antierou. credeai că e un bărbat
era doar un car tras de boi.
