locuim în orașul lui și ce dacă
politicienilor nu le mai e rușine
au devenit șefi ai fiordurilor
pe rând mușcă din ghețari și-și
potolesc setea de putere
în orașul lui și ce dacă
„plimbă ursul” și „caută-mă pe afară”
sunt expresiile cele mai la-ndemână
când vocea ta se ridică peste
vârful iceberg-ului. ți-am zis
înainte eram copii, ne pedepseau părinții
pentru rele, azi n-avem obraz și nu
ne pasă de semenii noștri decât dacă
și numai dacă pot și ei folosi la ceva
eschimoșii se hrănesc cu ulei
de focă, pești, mai mult în somn
decât în stare se veghe.
mai mult
vise de noapte decât visuri
ce vei face când vei fi mare?
sunt întrebați copiii de aici
îmi doresc să plec în țările calde
nu știu ce pot deveni
spun copiii, i-am văzut pe
oamenii mari gonind după
foci, zice copilul.
nu-mi mai place noaptea polară
un fulger stă să decoreze cerul
și ne cad fulgi pe față. dansăm sinistru
ca și cum fericirea n-ar fi permisă.
