Lena Chilari, o cană de noviciok la bătrânețe, Tracus Arte, 2020
pieta
copilul zglobiu pe care-l țin în brațe
e fiul meu nenăscut
îl hrănesc cu spini moi din iubirea
maternă moștenită
și mă rog la zei să nu-l nenorocesc
arunc peste el apa
sfântă a lacrimilor amare a tuturor
sfinților vii și-i doresc
viață continuă unde tălpile să-i calce
pământul și după
treizeci și trei de ani împliniți
(pieta, p. 49)
Suzănica Tănase, Grădina Sofiei, Casa de pariuri literare, 2020
Când ești copil vezi lumea așa cum e. Se întâmpla ca sprayul consumat cu care cântam în fața oglinzii să se audă până în ograda bunicii și să sperie găinile cocoțate pe gard. Pe banda neagră de magnetofon trăiesc omuleți talentați ce dansează odată cu mine. Ei se dau cu cauciucul în parc, în cercuri concentrice. După vacanța de vară, omuleții se mută înapoi în casa lor de iarnă, în spatele cutiei de televizor.
(p. 35)
