razele bonus ne intrigă permanent
ceștile de cafea se adună pe tavă
mâinile ospătarilor le manevrează cu dibăcie
ploaia spală tergiversările –
am obosit să colind colinele
din zare
pacea mă tulbură de parcă se moare
între munți îmi trec foile prin memorie
apar ca printate – elemente de foc
am lăsat în urmă avataruri ale conștiinței
oscilante și perverse
ironii celebre, capete aparent luminate – ce să zic?
Tihna lui Attila Bartis în mâna dreaptă
picioarele mele sunt între orașe
inima mea e la mine în piept
o calotă glaciară – m-a înghețat
o cafea în Petroșani la celebra Bella Italia
îmi imaginam că voi locui acolo
o pribegie
am plecat la 19 ani și nu mai cunosc pe nimeni acum
de parcă nu ar mai fi orașul meu natal
îmi imaginam că voi alerga de la Universitate
până la Bella diminețile, unde voi poposi
pentru micul dejun și o cafea
ca să scriu o piesă de teatru cu personaje intense
am slăbit 15 kilograme în ultimele două luni
am scris mult mai mult decât plănuiam
somnul a fost numai un vis frumos
am treiul de spade în spate și
mai comand o cafea. ce aș avea de pierdut?
___________________________________________________
mi-e suficient să scriu
visul de la amiază
se făcea că eram într-un loc necunoscut
fiecare era singur și abrupt
își construia casă din propriile gânduri
și întreba
dacă ne putem vindeca cu ajutorul gândului
se făcea că i-am zis
mie mi-e suficient să scriu
și astfel să fac dintr-un necaz o bucurie
mie mi-e suficient să scriu o poveste de dragoste
ca lumea să creadă că a fost una acolo
mi-e suficient să scriu o piesă de teatru
pentru ca spectatorii și actorii să o trăiască
în locul meu. o frântură din ceva ce n-am trăit
îmi este suficient să multiplic o stare a mea
și să îi confer caracter universal
mie mi-e suficient să scriu un cântec
și să-l lipesc de chitară
mi-e suficient să văd lumea în derivă
și să mă așez pe ultimul scaun din sală
și să plec la finalul spectacolului
însetată și împătimită
intrigată cumva că protagonistul din piesa mea
îmi strică deznodământul cu decizia de a face terapie
într-o piesă reușită protagonistul ar fi fost un idiot
până la capăt
dar el face ce vrea
protagonistul meu nu e la mâna mea.
