puteam să-mi iau un aperitiv
sau puteam să-mi iau ceva care să-mi
zdrobească demnitatea
cam asta a fost mereu pe tavă la alegere
și am ales
cu toată încrederea
cu toată speranța
cu toată dragostea
cu toată bucuria
cu toată certitudinea
la ora 3:25 înaintea unui examen
din nou greu
din nou cu viața de la început
îmi dau seama că frumusețea n-are nimic
în comun cu posibilitățile de a fi iubită
și câte altare i-am dedicat frumuseții
30 de ani!
câte scrisori i-am scris frumuseții și câte
comentarii i-am dictat!
numai ea știe, săraca frumusețe!
când am pierdut jocul,
am stat pe gânduri o noapte întreagă,
m-am trezit la realitate.
lacrimile deveniseră puntea norilor
masacrați. traversau pieptul meu plutind în
dreptul inimii mele. îmi era frig în acel
popas din Alaska.
liniștea în care am intrat
seamănă cu un hotel abandonat
în care intru
să mă predau
târâș – cobor poemul în bernă
mânjită pe bluză
cu roșu aprins
sângerez când înving.
