cred că vreo oră am stat să spun numele
fiecărui om care m-a făcut să-mi simt inima-rană
vreo vară și înc-o vară cinci ierni înghețate
vreme de-o uitare și-o aducere aminte
visele mele spânzurate de ei în funii
nu-i ușor să ierți
floare spânzurată în funie
nu eram eu ce am visat
azi-noapte. nu eram eu
era capul unei flori atârnând
de vie. orhidee albă cu mâini și picioare
mi-e milă de ei și am compasiune
Fender.
Fender e sufletul meu
n-am murit.
_______________________________________________
am desprins funia din copac
și i-am dat un nume
am legat-o în cerc
pe inelarul meu
ritmul meu arian
ar trebui să fie centrat regulat ca
și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
să celebrez acum ce nu puteam celebra atunci
nunta mea cu o funie
care-mi arată cât m-a durut de tare
ce urme a lăsat
și cât am așteptat
să treacă
când deschid ochii dimineața
îmi reiau sufletul în trupul care îl poartă peste tot
și-ncepem pelerinajul în jurul a tot
ce avem azi și ne mângâie
funia îmblânzită-verigheta mea de nuntă
nunta mea la răsărit
nuntită o fată frumoasă în pădurea verde
nunta minții mele cu sufletul
uniunea mea cu pământul.
_______________________________________
Tu
dintr-un tablou
cu zâmbet glow
cum vii
verdele pădurilor tale
și nu ne-ngheață
șoaptele tale și visele tale
somnul tău și ce ții sub pleoapele tale
desenezi fluturi în zbor cuburi de gheață
fluturi sau fulgi. casa din tine e acasă pentru mine.