Autoarea volumului de față, dramaturga Elise Wilk, se înscrie ferm în prima linie a acestui „teatru al vocilor feminine”, care este în același timp un extrem de necesar „teatru al memoriei”, unde recuperarea istoriei „cu i mic” poate fi considerată un act feminist în sine. În piesele ei, nucleul familial explodat își împrăștie schijele pe scena istoriei, de-a lungul mai multor generații, spunând povești personale care ajung să reconstituie, din fragmente, Istoria cu I mare.
Cristina Modreanu
*
Eu simt că vorbirea din teatrul actual e prea dezgolită de podoabele literaturii. Desigur, un contraexemplu sunt textele lui Elise Wilk. Am citit acolo pagini care au suficientă poezie și pentru un poet!
Andrei Velea
*
Scriitura Elisei Wilk e un aliaj foarte puternic de poezie, adevăr, umor, informație. Ea transportă o sensibilitate lucidă, de tip cehovian, descrie și meditează, simultan, asupra vieții, esențializează și celebrează faptul de a fi.
Călin Ciobotari
*
Elise Wilk e, de departe, o autoare excepțională, în primul rând prin controlul perfect asupra creării, exclusiv prin cuvinte, de personaje și situații dramatice complexe, foarte nuanțate, a căror teatralitate intrinsecă nu doar că nu necesită „cârje” regizorale (supraconstrucții interpretative, cum ar veni), dar și rezistă intens introducerii lor.
Iulia Popovici
