Dakota
corpurile încercând să se potrivească cu
altele când au lăsat altele și tot așa. e
plăcerea mea de a privi și a lăsa să treacă
prin fața ochilor mei. prima dată când l-am
privit pe el și am tăcut înghițindu-mi limba
înghițindu-mi poezia. aș fi vrut să-i zic hei
joci foarte bine ești genul meu dar mi-am
propus să nu mă mai cuplez cu ac…era o
noapte ca oricare alta. m-am întors acasă
singură ca oricând altcândva. mi-am dorit
să vină după mine ca altcândva altcineva.
mi-e ciudă pe oameni de mor că-s proști. se
opresc la funcții când mai departe în ochii
lui planetele statice își împrumutau
echilibrul și funcțiile. să mă fi apropiat
aproape-aproape de perete să-i fi spus:
”Dakota”. ar fi sunat ca un cod și poate la fel
de stupid și defunct din gura mea ca orice
altceva. aș fi putut să-i spun ”Dakota e o
aventură de-o plesneală sau de-o viață
Dakota e sufletul meu”. ascultam în urma
mea nicio mișcare. de la o imagine la alta
parcă lăsam în urmă o lume.
dar uite putem să ne vorbim prin cărți. voi
verbaliza în absență. dar de m-aș înregistra
n-am curaj să-ți trimit. acolo mi-am dezlipit
stickerul de pe bluza de festival și l-am lipit
pe coperta antologiei de poezie religioasă.
acolo am rezervat toată antologia pentru
Dakota. Dakota este mișcarea oamenilor din
club mișcarea când mi se pare că. atunci
când mă decid în sfârșit să cânt ceva pentru
Dakota constat că e defect microfonul. de
s-a apropiat am plecat. ce-aveam în afară
de Dakota și prigat în mine în seara aia?
Dakota.
________________________________________________________________________________
Em.
august deși meleaguri
familiare
străine și însângerate când
curg
în apă stropi de cianură ca
Isus amintindu-și poporul
care l-a ridicat în slăvi
pe urmă în bătăi
ca Isus pe podgorii
împărțind vin și apoi
plecând în țara unde se
trece spre talibani
arme spre guverne
țara mea cade în fiecare zi
țara care nu ridică minți
Luminate
în scrimă dar le forează ca
pe o rodie
mănâncă o rodie și dă-mi
semințele limbii române
ca Isus amintindu-și
o întreagă fantasmă a
dragostei
ochi injectați cu dileme
nu te-am văzut de o vreme
Magdalena
pături să mă acopere
mai bine
sunt făcută din oase și
carne
au zis – rochia aia
e doar poezia pe care o tot
scriu pe foițele subțiri peste Psalmi
ne îndreptăm amândoi spre
moarte
și când
Îți e cel mai frică pentru că
Plouă
și ești singur în barcă
noaptea
orașul tău se îneacă
dacă aș fi căzut în apă nu-mi
pare rău
de corp ci de amintirile pe care
nu le poate vizualiza
nimeni ca mine
și cărora îmi place să le supraviețuiesc
ne ucid din cauza cuvintelor
și a cunoașterii noastre
există prea puține emoții în
lumea aceasta
și adicție pentru obrajii bej
mă scufund în mări digitale
salvează-mă cum ai salva
un șarpe
Isus își amintește
regula numărul unu
salvează pe cineva ca să fii tu
salvat
Ia o cârpă și șterge
rescriind pagina
ploaie de perseide la noapte
privește cel mai de sus.
ochi peste
suflet până pleacă
îngroapă-mă în pământ alb
incendiază pajiștea
albă.
________________________________________________________________________________
Dragoș
nu mai văd în jur decât incertitudini prieteni instabili triști ca mine în 2015 acolo unde m-am lăsat prea mult timp și m-am ridicat printre crengi de copaci ca să văd treptat lacul de acolo cum creștea pe măsură ce eu îi dădeam apă și frunze zdrențe de leșuri cazul meu
Pierdut. o sentimentală cercuri concentrice de lumini diverse în mine aveam spații când mă vedeam cu branșa epatam nu știam cât mai stau acolo unde nu credeam că amprentele lor chiar sunt ale lor sau mâinile lor doar mănuși goale pe care așterneam florile crengilor
primăvara. când toată lumea doarme ochii mei fac efect de ceață în mintea mea dacă închid ochii văd cum atunci nu adunam gunoaiele ca să fac ordine voiam doar ca ei să aibă loc să depoziteze pisici negre acuze peste orașul nostru comun. tu nu erai aici. nu știi. a fost o vreme în care nu
eram prietenoși unii cu alții. atât de elitiști nu-și considerau nici propriii copii destul de potriviți pentru areal. am comemorat lideri celebri am scris versuri declarative am făcut așa acum e timpul poveștii mele. scriu carta asta de apartenență. nu îmbrățișez precepte nu vreau încăperi nu
vreau saci în teritoriile ocupate nu dispozitive explozibile lansatori de frică și letargie sânge pe pereți. Hamas /Fâșia Gaza/ suniți mistici/orbiți încolăciți în fața lui Allah când Allah a fost aur dar n-a plătit cadavrele și nu le-a ridicat. când îți scriu nu scriu Ghazal nu scriu în Urdu şi nu plec.
________________________________________________________________________________
mi fa male scrivere di te in un paese di mezzo paese
in una barca noi due avremmo dovuto scrivere e
scioccare per far galleggiare tutti i miei pensieri per te
nuota per me perché non so come immaginarti ed è troppa immaginazione
se la mia immaginazione ti raggiungesse e ti toccasse
mi prenderei le mani e chiedimi di restare
perche io lo so che tu sei diverso quando sei da solo
e so che tu meriti tutte le poesie del mondo ma io posso
dedicarle solo queste le poesie scritte da me
scoprimi dallo strano sogno della notte scorsa quando
ti ho trovato in una terra vicino a una casa che non apparteneva
a nessuno. ti amo anche nel sogno bello ragazzo.
________________________________________________________________________________
ciò
che importa
in quale lingua
scrivo comunque lui non
capisce in nessuna lingua qualsiasi cosa io scrivo
________________________________________________________________________________
Kamceatka
a venerat
abdomenul
ca gheața
peninsulă când au cusut-o am văzut ce
avea
meteorit scandinav
vorbesc cu tine
trupul îmi e la fel de urât precum mintea
la -5,5 grade călătorim prin Siberia
să rămânem cu hainele pe noi mai bine!
mă doare să-ți arăt corpul meu și mă ascund
de când cicatricile mi-au înghițit și inima
Kamceatka mă duc pe
lacul înghețat apăs tocul în gheață până mă
scufund am un zâmbet mare. îl îngheț.
________________________________________________________________________________
Русский мальчик
a nins pe Volga și peste căciulile
îmblănite și ninge încă
părul nostru ascuns capetele ochii gurile de
sub fular repetă anumite versuri ale lui
Serghei Esenin ei chiar
moartea lui cumplită mi-a furat toată
noaptea sau poate
n-am adormit de norii s-au format albi dar
norii sunt prietenii tăi tu ești ger.
Русский мальчик pleoapele mi se-nchid
niciodată nu vor fi atinse de ger
inutil să zic atâtea șanse câte vieți
pupilele mi se dilată îndată mă-mbrac să
execut o nouă zi de redacție
acum suntem într-o trăsură cu geamuri
aburite în Moscova căptușeala scaunelor e
roșie de catifea trec degetele dau peste cap
pledoaria pentru dreptate a moscoviților
a avut un sens să mă-ntrebe ospătarul în
Budapesta: ”are you from Russia?”
mâncăm sau altceva. un colecționar își dezvăluie
mereu obiceiurile. mâncarea-i mai puțin
importantă gustul e aparte și-l apreciem.
ne-ntâlnim într-o capitală a lumii blana mea
e falsă. premoniția mi-e falsă. genele-mi
sunt argintii. personalizez emoțiile.
”mănâncă tu și asta sau altceva”. farfuria pe jumătate.
Русский мальчик anumiți oameni mi-au arătat
săgețile și încotro mă îndrept. mă scăldam în albastru dar țara
fumului a înconjurat manuscrisul. se ridică
flăcări și asistăm. să nu vii dacă te chem
Русский мальчик потому что я буду любить тебя
________________________________________________________________________________
eram la birou nu m-am spălat noaptea acasă la mine
de tine
îmi aplec capul peste tastatură-
și-ți simt parfumul –
purtam o cămașă albă peste bustieră
verificam un text
îți purtam parfumul
și-acum o să-ți zic ce-am făcut după ce-am plecat
de la tine
ora 3
ora la care am îngenuncheat
în camera mea
ora 3
ai adus
aproape
șemineul electric
m-ai sărutat
sărutul din gura a lăsat
fumul roșu să mă pătrundă
și-n creier a făcut să simt ceva
m-a aprins
ți-am zis punându-mi mâna la ochi că ești
ca un șarpe strălucitor de care mă tem
nu am adormit
până dimineața am fost confuză
mă gândeam la tine
tu în fața casei tale unde
rochia mea
conștientiza că doi străini se pot apropia
generându-și stări
am plâns acasă în genunchi de ciudă că povestea
n-a fost cum credeam pentru că poate nu vorbesc fluent mereu
și mai ales pentru că sunt imperfectă și tu nu
dar mai știi?
un schimb de replici cu ecou în
zonele geografice istorie literatură
mi-a fost deturnată rațiunea
mi-am pătat rochia și pielea
am vorbit mult și soarele
nu mai stătea să răsară
doi străini până aseară
ți-am înșelat așteptările
ochii mei ocroteau vizual spațiile
în care ne-am expus
aerul era rece aș fi vrut să mă întorc
dar m-ai fi ținut afară
m-ai fi ținut afară?
