Skip to main content
Spread the love

Dakota

corpurile încercând să se potrivească cu

altele când au lăsat altele și tot așa. e

plăcerea mea de a privi și a lăsa să treacă

prin fața ochilor mei. prima dată când l-am

privit pe el și am tăcut înghițindu-mi limba

înghițindu-mi poezia. aș fi vrut să-i zic hei

joci foarte bine ești genul meu dar mi-am

propus să nu mă mai cuplez cu ac…era o

noapte ca oricare alta. m-am întors acasă

singură ca oricând altcândva. mi-am dorit

să vină după mine ca altcândva altcineva.

mi-e ciudă pe oameni de mor că-s proști. se

opresc la funcții când mai departe în ochii

lui planetele statice își împrumutau

echilibrul și funcțiile. să mă fi apropiat

aproape-aproape de perete să-i fi spus:

”Dakota”. ar fi sunat ca un cod și poate la fel

de stupid și defunct din gura mea ca orice

altceva. aș fi putut să-i spun ”Dakota e o

aventură de-o plesneală sau de-o viață

Dakota e sufletul meu”. ascultam în urma

mea nicio mișcare. de la o imagine la alta

parcă lăsam în urmă o lume.

dar uite putem să ne vorbim prin cărți. voi

verbaliza în absență. dar de m-aș înregistra

n-am curaj să-ți trimit. acolo mi-am dezlipit

stickerul de pe bluza de festival și l-am lipit

pe coperta antologiei de poezie religioasă.

acolo am rezervat toată antologia pentru

Dakota. Dakota este mișcarea oamenilor din

club mișcarea când mi se pare că. atunci

când mă decid în sfârșit să cânt ceva pentru

Dakota constat că e defect microfonul. de

s-a apropiat am plecat. ce-aveam în afară

de Dakota și prigat în mine în seara aia?

Dakota.

________________________________________________________________________________

Em.

august deși meleaguri

familiare

străine și însângerate când

curg

în apă stropi de cianură ca

Isus amintindu-și poporul

care l-a ridicat în slăvi

pe urmă în bătăi

ca Isus pe podgorii

împărțind vin și apoi

plecând în țara unde se

trece spre talibani

arme spre guverne

țara mea cade în fiecare zi

țara care nu ridică minți

Luminate

în scrimă dar le forează ca

pe o rodie

mănâncă o rodie și dă-mi

semințele limbii române

ca Isus amintindu-și

o întreagă fantasmă a

dragostei

ochi injectați cu dileme

nu te-am văzut de o vreme

Magdalena

pături să mă acopere

mai bine

sunt făcută din oase și

carne

au zis – rochia aia

e doar poezia pe care o tot

scriu pe foițele subțiri peste Psalmi

ne îndreptăm amândoi spre

moarte

și când

Îți e cel mai frică pentru că

Plouă

și ești singur în barcă

noaptea

orașul tău se îneacă

dacă aș fi căzut în apă nu-mi

pare rău

de corp ci de amintirile pe care

nu le poate vizualiza

nimeni ca mine

și cărora îmi place să le supraviețuiesc

ne ucid din cauza cuvintelor

și a cunoașterii noastre

există prea puține emoții în

lumea aceasta

și adicție pentru obrajii bej

mă scufund în mări digitale

salvează-mă cum ai salva

un șarpe

Isus își amintește

regula numărul unu

salvează pe cineva ca să fii tu

salvat

Ia o cârpă și șterge

rescriind pagina

ploaie de perseide la noapte

privește cel mai de sus.

ochi peste

suflet până pleacă

îngroapă-mă în pământ alb

incendiază pajiștea

albă.

________________________________________________________________________________

Dragoș

nu mai văd în jur decât incertitudini prieteni instabili triști ca mine în 2015 acolo unde m-am lăsat prea mult timp și m-am ridicat printre crengi de copaci ca să văd treptat lacul de acolo cum creștea pe măsură ce eu îi dădeam apă și frunze zdrențe de leșuri cazul meu

Pierdut. o sentimentală cercuri concentrice de lumini diverse în mine aveam spații când mă vedeam cu branșa epatam nu știam cât mai stau acolo unde nu credeam că amprentele lor chiar sunt ale lor sau mâinile lor doar mănuși goale pe care așterneam florile crengilor

primăvara. când toată lumea doarme ochii mei fac efect de ceață în mintea mea dacă închid ochii văd cum atunci nu adunam gunoaiele ca să fac ordine voiam doar ca ei să aibă loc să depoziteze pisici negre acuze peste orașul nostru comun. tu nu erai aici. nu știi. a fost o vreme în care nu

eram prietenoși unii cu alții. atât de elitiști nu-și considerau nici propriii copii destul de potriviți pentru areal. am comemorat lideri celebri am scris versuri declarative am făcut așa acum e timpul poveștii mele. scriu carta asta de apartenență. nu îmbrățișez precepte nu vreau încăperi nu

vreau saci în teritoriile ocupate nu dispozitive explozibile lansatori de frică și letargie sânge pe pereți. Hamas /Fâșia Gaza/ suniți mistici/orbiți încolăciți în fața lui Allah când Allah a fost aur dar n-a plătit cadavrele și nu le-a ridicat. când îți scriu nu scriu Ghazal nu scriu în Urdu şi nu plec.

________________________________________________________________________________

mi fa male scrivere di te in un paese di mezzo paese

in una barca noi due avremmo dovuto scrivere e

scioccare per far galleggiare tutti i miei pensieri per te

nuota per me perché non so come immaginarti ed è troppa immaginazione

se la mia immaginazione ti raggiungesse e ti toccasse

mi prenderei le mani e chiedimi di restare

perche io lo so che tu sei diverso quando sei da solo

e so che tu meriti tutte le poesie del mondo ma io posso

dedicarle solo queste le poesie scritte da me

scoprimi dallo strano sogno della notte scorsa quando

ti ho trovato in una terra vicino a una casa che non apparteneva

a nessuno. ti amo anche nel sogno bello ragazzo.

________________________________________________________________________________

ciò

che importa

in quale lingua

scrivo comunque lui non

capisce in nessuna lingua qualsiasi cosa io scrivo

________________________________________________________________________________

Kamceatka

a venerat

abdomenul

ca gheața

peninsulă când au cusut-o am văzut ce

avea

meteorit scandinav

vorbesc cu tine

trupul îmi e la fel de urât precum mintea

la -5,5 grade călătorim prin Siberia

să rămânem cu hainele pe noi mai bine!

mă doare să-ți arăt corpul meu și mă ascund

de când cicatricile mi-au înghițit și inima

Kamceatka mă duc pe

lacul înghețat apăs tocul în gheață până mă

scufund am un zâmbet mare. îl îngheț.

________________________________________________________________________________

Русский мальчик

a nins pe Volga și peste căciulile

îmblănite și ninge încă

părul nostru ascuns capetele ochii gurile de

sub fular repetă anumite versuri ale lui

Serghei Esenin ei chiar

moartea lui cumplită mi-a furat toată

noaptea sau poate

n-am adormit de norii s-au format albi dar

norii sunt prietenii tăi tu ești ger.

Русский мальчик pleoapele mi se-nchid

niciodată nu vor fi atinse de ger

inutil să zic atâtea șanse câte vieți

pupilele mi se dilată îndată mă-mbrac să

execut o nouă zi de redacție

acum suntem într-o trăsură cu geamuri

aburite în Moscova căptușeala scaunelor e

roșie de catifea trec degetele dau peste cap

pledoaria pentru dreptate a moscoviților

a avut un sens să mă-ntrebe ospătarul în

Budapesta: ”are you from Russia?”

mâncăm sau altceva. un colecționar își dezvăluie

mereu obiceiurile. mâncarea-i mai puțin

importantă gustul e aparte și-l apreciem.

ne-ntâlnim într-o capitală a lumii blana mea

e falsă. premoniția mi-e falsă. genele-mi

sunt argintii. personalizez emoțiile.

”mănâncă tu și asta sau altceva”. farfuria pe jumătate.

Русский мальчик anumiți oameni mi-au arătat

săgețile și încotro mă îndrept. mă scăldam în albastru dar țara

fumului a înconjurat manuscrisul. se ridică

flăcări și asistăm. să nu vii dacă te chem

Русский мальчик потому что я буду любить тебя

________________________________________________________________________________

eram la birou nu m-am spălat noaptea acasă la mine

de tine

îmi aplec capul peste tastatură-

și-ți simt parfumul –

purtam o cămașă albă peste bustieră

verificam un text

îți purtam parfumul

și-acum o să-ți zic ce-am făcut după ce-am plecat

de la tine

ora 3

ora la care am îngenuncheat

în camera mea

ora 3

ai adus

aproape

șemineul electric

m-ai sărutat

sărutul din gura a lăsat

fumul roșu să mă pătrundă

și-n creier a făcut să simt ceva

m-a aprins

ți-am zis punându-mi mâna la ochi că ești

ca un șarpe strălucitor de care mă tem

nu am adormit

până dimineața am fost confuză

mă gândeam la tine

tu în fața casei tale unde

rochia mea

conștientiza că doi străini se pot apropia

generându-și stări

am plâns acasă în genunchi de ciudă că povestea

n-a fost cum credeam pentru că poate nu vorbesc fluent mereu

și mai ales pentru că sunt imperfectă și tu nu

dar mai știi?

un schimb de replici cu ecou în

zonele geografice istorie literatură

mi-a fost deturnată rațiunea

mi-am pătat rochia și pielea

am vorbit mult și soarele

nu mai stătea să răsară

doi străini până aseară

ți-am înșelat așteptările

ochii mei ocroteau vizual spațiile

în care ne-am expus

aerul era rece aș fi vrut să mă întorc

dar m-ai fi ținut afară

m-ai fi ținut afară?


Spread the love