Skip to main content
Spread the love

vino

să bem o cafea

pe malul Loirei sau undeva

în Istanbul sau chiar aici

în pătrățelul-garsoniera mea

vino să bem o cafea

îți spun despre umblet și bocet

despre speranța de viață

de ce ții înalt capul în ceață

vino să bem o cafea

în pelerina ta galbenă și

ochii albaștri să îmi aduci lavandă

să facem ceai din ea

vino să bem o cafea

fentează regimul cuplului tău

fii șmecher și derbedeu

scapă de-acasă din chingi

hai la mine

unde-i bine și poezie

și cald și emoție

și nu te obligă nimeni să fii

dacă nu ești și să simți când nu simți

rămâi cu mine pentru că eu îți spun povești

și nu mai pleca

îți dăruiesc miere și cătină

siropuri și înghețată

un pahar de lapte profi îndoit cu apă

_:_

caffé latte

vorbim despre irealități

ne conectăm pentru că ne simțim singuri

când am fost fericită nu era online

dungi de foc pe cer rocketfire wow

au zis pe facebook. ce frumos e! apoi au anunțat

atac cu drone. nu tot ce e foc înseamnă bucurie.

în israel. tu ești. eu sunt Dimitrievna

fără zestre. rochia de la 1800. Emily Dickinson.

am o viață solitară și te caut în anticariate.

senin este cerul și mi se face frică

cad în 500 de mililitri de caffé latte.

reactorul de la Cernobîl se trezește

mi-am mutat emoțiile pe mail.

în mijlocul atacurilor armate

moderez discursuri despre armonie

când îmi e dor simt o durere în stânga

partea de pat pe care dorm cărțile.

_:_

_:_

„Cum ar fi să faci o femeie fericită

și să nu pleci?”

m-a întrebat la bordul piroscafului

vântul îi adia în păr și fire erau duse de vânt

îi citeam din „(…)” o poveste pentru copii

mă așezam în confortul său termic –

sienit. ningea.

își lăsa mâinile să prindă sienit

obrajii lui de obrajii mei topindu-și crusta

mai aproape suflând aburi

desenând pe fața mea un nufăr

mă încotoșmănasem cu un șal alb obosit

ceai de iasomie și fereastra închisă

te rog

ceai de iasomie și aruncă lemne

în foc

piroscaful se clătina, cărțile noastre se prăbușeau

ceaiul umfla podeaua

am lăsat totul și am alergat la bord

turbulențe de valuri

se strecoară

sub șalul alb

când ninge peste noi

și puntea e albă

când dogorește

și agrafele îmi scapă.


Spread the love

One Comment

Leave a Reply