vino
să bem o cafea
pe malul Loirei sau undeva
în Istanbul sau chiar aici
în pătrățelul-garsoniera mea
vino să bem o cafea
îți spun despre umblet și bocet
despre speranța de viață
de ce ții înalt capul în ceață
vino să bem o cafea
în pelerina ta galbenă și
ochii albaștri să îmi aduci lavandă
să facem ceai din ea
vino să bem o cafea
fentează regimul cuplului tău
fii șmecher și derbedeu
scapă de-acasă din chingi
hai la mine
unde-i bine și poezie
și cald și emoție
și nu te obligă nimeni să fii
dacă nu ești și să simți când nu simți
rămâi cu mine pentru că eu îți spun povești
și nu mai pleca
îți dăruiesc miere și cătină
siropuri și înghețată
un pahar de lapte profi îndoit cu apă
_:_
caffé latte
vorbim despre irealități
ne conectăm pentru că ne simțim singuri
când am fost fericită nu era online
dungi de foc pe cer rocketfire wow
au zis pe facebook. ce frumos e! apoi au anunțat
atac cu drone. nu tot ce e foc înseamnă bucurie.
în israel. tu ești. eu sunt Dimitrievna
fără zestre. rochia de la 1800. Emily Dickinson.
am o viață solitară și te caut în anticariate.
senin este cerul și mi se face frică
cad în 500 de mililitri de caffé latte.
reactorul de la Cernobîl se trezește
mi-am mutat emoțiile pe mail.
în mijlocul atacurilor armate
moderez discursuri despre armonie
când îmi e dor simt o durere în stânga
partea de pat pe care dorm cărțile.
_:_
–
_:_
„Cum ar fi să faci o femeie fericită
și să nu pleci?”
m-a întrebat la bordul piroscafului
vântul îi adia în păr și fire erau duse de vânt
îi citeam din „(…)” o poveste pentru copii
mă așezam în confortul său termic –
sienit. ningea.
își lăsa mâinile să prindă sienit
obrajii lui de obrajii mei topindu-și crusta
mai aproape suflând aburi
desenând pe fața mea un nufăr
mă încotoșmănasem cu un șal alb obosit
ceai de iasomie și fereastra închisă
te rog
ceai de iasomie și aruncă lemne
în foc
piroscaful se clătina, cărțile noastre se prăbușeau
ceaiul umfla podeaua
am lăsat totul și am alergat la bord
turbulențe de valuri
se strecoară
sub șalul alb
când ninge peste noi
și puntea e albă
când dogorește
și agrafele îmi scapă.
Sunt bune; în contextul rustic și natural, sincer, alternează cum trebuie o gamă largă de emoții, și asta-i fain. Keep it up!