vitruvieni în spațiu
ne prefăceam că mergem pe sol –
vitruvieni în spațiu – genocid în alcool
bucata de genunchi scos prin blugi terfelit
rupturi în aval
ne prefăceam iar
că mergem pe sol –
ne refacem am
după perdea
loialitate pe stoc
în somn
ne prefăceam că mergem pe sol –
_
de piatră
care fug la alții
care caută senzații
care otrăvesc – nu văd ce ating acum
lift metalic roagă-te pentru noi
toată noaptea – o străină
vreau doar să fii cu mine
lift metalic roagă-te pentru noi
–
sunt o capcană uitată în vânătoare
culcuș incomplet – descuamată
până la carne
tălpi amare
pleci.
salteaua se ridică de sub noi
un punct mic sensibil se desprinde de sol
se dilată și crește
în imaginar explodează ca
lumina de pe hol
pleci.
salteaua se ridică de sub noi
violenți și nesiguri
gură pentru tot
ne prefacem în zori
pe patul din iad
întotdeauna am ceva de făcut în zori
în iad
când nu poți să mă îmbrățișezi
sunăm pe altcineva.
dacă ai avea mai multe paturi
în camera ta
le-aș uni
cum tu separi limbajul de revărsare
când suntem împreună
niciodată nu suntem împreună.
sunăm pe altcineva
să mă înlocuiască
concomitent cu prezența mea
nu sunt prezentă
aud mâinile sale pe pielea ta
foșnet sensibil și gol
când țipă și tu
te desprinzi
oricât vom face asta
vom rămâne animale
pe-ntuneric
n-ar fi prima dată
am zis și am râs.
_______________________________________
Santiniketan
mi-am permis să-i arăt
Rish
care a descoperit iubirea în
mijlocul urii.
și corpul care a primit suferința
în mijlocul plăcerii
tineri în noapte
care e sensul rutei mele?
ocazional luna
urbană
ocazional împreună
un maraton
libertatea e înfrângere
când mă gândesc la tine cu altcineva
stau lângă un stâlp
în mijlocul terorii
_
e timpul să mă predau
sunt ziduri înalte
au intrat cu foc în cetate
nu am șanse să fug
un maraton
o pace zdrobitoare
înghit fidelitatea și
Cola – câine mândru și pervers.
ostașul meu – Santiniketan.
___________________________________
dealer de programe literare
și când te privesc nu văd nimic
în lift aș vrea să-ți zic
oglinda e spartă
ușile – să le ții
ne dezmembrăm transportați
de fier
reflexii în obraji
oficial – Lord Byron
să facem prezentările
sunt ca Vasilievici
bat la ușa cuiva care nu mă iubește
pierd timpul râcâind să-mi deschizi
fă din Gabi un dealer de programe literare
la 72° F. neagă progresul.
când urcă în autobuz și te sărută ca un copil
pentru că o iubea
lui Vasilievici i s-ar fi părut cel mai tandru
moment al lui Gabi. ar fi plâns
dacă ar fi trăit.
dacă ar fi trăit
Vasilievici.
_________________________________
refractar
capcane captează lumina soarelui pe
clădiri dezafectate bulbi
mintea îmi joacă în umbră. zidurile
împânzesc frica. mintea scuamează.
terasele ocupate de guri pline. vată de
zahăr imaginea din care curge lichidul fotografic
zahăr topit. un proces imunologic pe care
nu îl înțelegem. celule adipoase se multiplică
război. Randy Fenoli îmbracă mirese.
când nu suntem alb și noaptea e lungă
tabloul din colț răstoarnă lumina pe o
barcă înstrăinată
perdele trase peste geam
te-am văzut cu atâtea femei
am pulverizat în aer vin roz
și țânțari în poemele lui Berariu
refractar.
_________________________________
frânghii care țin mâinile femeilor
și cuprind zâmbetul tău în sticla de
vin pedepse și privirea în altă parte
și tu vii într-un mod pedepsitor
cu chipuri în palme –
cobor lipită în interior
căptușit
cu gândul la camera ta
cu gândul la lift
pe partea aia
și nu stai în atingerea mea
în poeme.