Dragă (…)
Scrisoarea 1, 23 februarie, J’ai Bistrot, Tg. Mureș, h. 14:00
Mi-ai spus că te-ai mutat în Târgu Mureș, de atunci mă uit în fiecare local prima dată să văd dacă nu cumva ești și tu acolo. Nostalgică și urăsc asta, dar chiar azi mă întrebam, oare ce ai făcut cu imaginile din Budapesta și cu filmarea în care cântai la pian? Eu stăteam pe canapea și te filmam. Oare mă urăști? Oare ai aruncat totul? E ora 14:00 și e duminică. Sunt la J’ai Bistrot. Poate ai trecut și tu pe aici, poate chiar ai stat la masa de la fereastra asta, la drum. Ultima masă din local. Ospătărița a lăsat pe altă masă un turnuleț din pahare. Aș fi vrut să te cunosc și să nu pleci.
Tu cum îți acoperi golurile? Sunt frumoase casele din Tg. Mureș, nu-i așa? Îți plac? Îți place în micul nostru orășel? Nu știu ce să fac. La un moment dat eram la redacție și voiam să te sun. Nu se cade, mi-am zis. Oare ce nu e bine cu mine? Scrisorile către tine, nu ajung la tine. Apelurile către tine, nu ajung la tine. Gândurile mele ajung doar în librării. Sunt acoperită de această ceață densă în care ai dispărut pentru totdeauna, probabil. Fă-mă și pe mine ca tine.
A ta, Elena Gabriela.
