Skip to main content


Spread the love

timpul trece prin sufletul tău

ca un suflet de înger

lumea adună ispite la fereastra noastră

lumea ne închide în spații de ură

 

cum pot scăpa de modul în care mă gândesc

la leagănul tău ca la odihnă

că fără să-mi oferi nimic mă îngenunchezi de bucurie

și râsul tău este cântecul vieții mele

 

cum pot să mă duc în uitare

când mă iubești de la primul cuvânt

cu prima ta poezie fumată într-un bar uitat.

sunt cuvinte pe care nu le citesc dar totul e scris în mâinile tale

 

îmi dai lumea fără să știu

în conversațiile noastre sunt călătorii

dincolo de ferestrele curioase

pentru că atunci îți dai seama că lumea dispare

 

nu te simți bine, nu dormi și ai impresia că nimeni nu te poate ajuta.

cât timp îi ia minții tale să creadă în mine

cât timp îi ia visului meu să ajungă pe pământul tău

dă-mi un loc pe perna ta

 

dă-mi roua ta dimineața

să te întinzi pe mătasea mea albă și strâmtă

văd dantela albastră – ochii vii mi-am băut deja cafeaua.

și la Hotelul Cetate din Alba Iulia

nu mă vei vedea plângând

vei vedea mesajul meu dimineață.

_

 

il tempo passa attraverso la tua anima

come l’anima di un angelo

il mondo raccoglie tentazioni alla nostra finestra

il mondo ci chiude in spazi di odio

 

come posso allontanarmi

dal modo in cui penso alla tua culla come riposo

che senza offrirmi nulla mi inginocchi nella gioia

e la tua risata è la canzone della mia vita

 

come potrei andare nell’oblio

quando mi ami dalla prima parola

con la tua prima poesia fumata in un bar dimenticato. ci sono parole che non leggo

ma è tutto scritto nelle tue mani

 

mi dai il mondo senza saperlo

nelle nostre conversazioni sono viaggi

oltre le curiose finestre

perché è allora che ti rendi conto che il mondo scompare

 

non stai bene e non dormi e ti senti come se nessuno

how long it takes your mind to believe in me

how long it takes my dream to get to your land

dammi un posto sul tuo cuscino.

 

dammi la tua rugiada al mattino

stenditi sulla mia bianca, stretta seta bianca

vedo il pizzo blu – occhi vivi

ho già preso il caffè da soloe all’Hotel Cetate ad Alba Iulia

non mi vedrete piangere

vedrai il mio messaggio al mattino.

 

 
 
 
 
 
 
 

Spread the love
Gabriela