Despre cum te motivezi să scrii și să îți publici cartea, ținând cont de faptul că de la idee la autografe este un drum lung.
Mă adresez persoanelor care doresc să devină scriitori sau debutanților în mediul literar care doresc să devină autori de carte, însă din variate motive sunt descurajați.
Sunt Roberto Kuzmanovic și în textul de față doresc să încurajez tinerii scriitori să nu-și abandoneze ideile, să nu renunțe la visurile lor. Mi-am dat seama că am primit foarte multe mesaje pe adresa editurii în care autorii veneau descurajați și întrebau dacă ideea lor e bună, dacă are rost să încerce să trimită spre publicare sau că au reușit să scrie doar câteva capitole și pentru a finaliza manuscrisul au nevoie de validare. Iar dacă primele pagini vor deduce că nu sunt bune… vor renunța la idee.
La început entuziasmul este destul de mare și când cineva decide că e timpul să scrie o carte vizualizează succesul pe care îl va avea. Referindu-mă la un succes individual, în primul rând, lăsând deoparte asocierile acestuia cu celebritatea, popularitatea etc.
Acela este de fapt startul pe care fiecare îl are. Ulterior, după primele rânduri scrise, ori poate primul capitol, ritmul este posibil să înceapă să devină mai lent.
Pe măsură ce avansează cu scrierea cărții, factori demotivaționali pot apărea din diferite cauze. Poate fi din pricina faptului că autorul începe să vorbească despre cartea pe care o scrie unor persoane nu tocmai potrivite pentru a susține un asemenea scop.
În unele cazuri cei apropiați pot vedea acest scop ca fiind o pierdere de timp, deoarece oamenii „nu mai citesc cărți”. Implicit „nu se vor vinde și nici bani nu se vor face din asta”. Însă pot fi și cazuri în care familia și apropiații vor susține această inițiativă. Dar în multe dintre situații, editurile vor demonstra că argumentele celor apropiați sunt parțial adevărate.
Acestea sunt doar exemple aleatorii prin care motivația poate să se evapore treptat. Deoarece rezultatul unui manuscris nu pare să fie similar cu succesul vizualizat la începutul ideii.
Totuși, dacă te regăsești în aceste exemple, vreau să-ți reamintesc că am spus că acesta este startul. Drumul tău nu se oprește aici și există soluții pentru orice problemă.
Cu alte cuvinte, ceea ce vreau să spun este că ideea de a scrie o carte îți aparține, iar tu ești singura persoană care poate spune dacă este o idee bună sau rea. Și vei putea avea această confirmare doar după ce ai testat ideea.
Pentru a testa această idee, trebuie să faci un scop din asta. Dacă scopul tău este să publici o carte, ei bine următorul pas ar fi să îți stabilești obiectivele. Ele vor duce la îndeplinirea scopului.
Obiectivele vor fi măsurabile și vei putea cuantifica mult mai ușor progresul, respectiv succesul la care te raportezi. Ce va spune lumea va conta mai puțin.
Pornind de la idee, într-o ordine oarecum rațională, cu ajutorul obiectivelor ar trebui să stabilești ce tip de carte vei scrie și care va fi structura, scheletul pe care aceasta le vor avea.
Poate fi poezie, un roman de dragoste sau o carte prin care îi înveți pe cititori lucruri din profesia ta.
Procedura pe care o recomand ar fi să începi să dezvolți ideea, notând caracteristici din carte. Cum ar fi numărul de capitole pe care le are cartea, ori personajele din carte. Cum arată personajele, care este povestea lor? Sau câte poezii va conține cartea? Ce fel de emoții vor transmite? Ce tematici vor avea? Sau despre ce vor fi lecțiile? Cât de lungi vor fi?
Cred că ți-ai dat seama unde vor duce răspunsurile unor astfel întrebări. Nu doar că vei clarifica dinainte cum va fi cartea, rezultatul. Ci vei știi să apreciezi cât va fi de muncă pentru a îndeplini scopul. Sigur că mai este și varianta simplă în care te apuci și scrii pur și simplu. Fără să tratezi cartea ca pe un proiect.
Și atâta timp cât pentru tine funcționează această variantă – nu pot decât să te încurajez să continui. Din experiența mea de scriitor am observat că îmi este mult mai bine să stabilesc totul dinainte. Altfel aș risca să abandonez textele. Iar din discuțiile mele cu alți confrați, am constatat că situația este cam la fel.
Însă construind dinainte o structură a cărții, stabilindu-mi obiectivele, voi știi în cât timp se poate realiza scopul. Astfel se poate stabili ritmul în care se va scrie cartea. Să zicem că va avea aproximativ 300 de pagini cartea. Ei bine, în funcție de capacitatea fiecăruia de a scrie, va putea stabili să scrie aproximativ 10 pagini / zi. Sau o pagină pe zi. Pentru că e mai recomandat să ai progres lent decât să te epuizezi și să renunți.
În altă ordine de idei, consecvența și ritmul stabilite în funcție de capacitatea ta de a îndeplini obiectivele vor menține motivația.
După ce ai terminat de scris manuscrisul – te poți pregăti pentru publicare. Asta înseamnă că trebuie să-ți pregătești o prezentare, să-i pregătești cărții o prezentare și absolut tot ce este necesar pentru a convinge!
Da, editurile nu se vor înghesui să publice manuscrisul tău. Dar asta nu înseamnă că nu poți avea o carte care merită citită. Înseamnă doar că trebuie să descoperi și să convingi editura că merită să investească în ideea ta. Dacă ai reușit acest lucru, din acel moment tot ce trebuie să faci este să urmezi sfaturile editurii. Sunt convins că te va ghida mai departe.
Abia atunci vei decide dacă a fost sau nu o idee bună.
Mult succes și inspirație!
Un guest post de Roberto Kuzmanovic, editorul HOUSE of Publishing RKEvolution.ro https://rkevolution.ro/editura/.
