Skip to main content
Spread the love

Teodora Vasilescu, Fragil și aproape absurd, Editura Tracus Arte, 2021

 

Teodora Vasilescu debutează cu un volum care taie și răvășește tot ce găsește în cale, o face cu lirica iminentă, învolburată ca apele cele mai dulci, unde delfinii roz nu ajung, doar rechinii taur – peste tot și o singurătate feroce: „lângă tine/ nu e nimeni” (ca o altă poveste citită înainte de vreme, p.37). Fragil și aproape absurd este ca marele premiu pentru poezie, să începi fulminant și drumul tău să fie clar, așa cum spun pe coperta 4 Felix Nicolau și Cosmin Perța „curaj” și „fragilitate”, dar ce mai fragilitate, dintr-acelea care te fac să te rușinezi și să-i pronunți numele într-o manieră aproape religioasă, dacă numele acestei poetici este fragilitate, atunci pot să promit că toată lumea îl va murmura.

Există un ton părintesc, îl întâlnim chiar la cei mai tineri și la cele mai tinere voci din lirică, tonul părintesc se manifestă sprijinit de firul unor îndemnuri ce vor să țină în frâu caracterul uman trepidant. Efectul curator este blindajul de serviciu, precum și precauția: „(…) să stai departe de/ orice te poate face să plângi” (singurătate, p. 13) astfel de poeme sunt construite folosindu-se de principiul acțiunii și reacțiunii al lui Sir Isaac Newton, la capătul intersecționalității dintre fizică și literatură se raționalizează niște emoții, se curăță niște fapte.

Placheta de 58 de pagini exorcizează drame cotidiene concis și fără subterfugii, e aici și acum o posibilitate de relevare a unor adevăruri, că se trăiește cu băiatul M. la 13:45; că la 3:20 se întâmplă miracole cu el „tu ești motorașul de la biciclet electrică eu sunt dealul/ periculos dintre șosea și câmpul de maci” (03:20, p.27). Și dacă sunt poeme scrise „Pentru cineva, oricine”, atunci fiecare cititor se va grăbi să creadă că sunt și pentru el, în sensul cel mai armonios posibil, o trezire dintr-un vis urât, visul urât este realitatea noastră de azi, fumigenele, armele, teroarea, gloanțele, frica, urletul, groaza, rachetele. Trăim războiul și contrar obiceiului de a crede că avem nevoie să vorbim despre război, cred că avem nevoie de astfel de cărți care să ne amintească frust despre tandrețe, despre iubirea pură care așteaptă oricât și rămâne loială tresărind. Amintirile frumoase ne mențin umani, ne vindecă și ne reașază în casa noastră, care poate fi de fapt inima celuilalt. Ce îi vei dărui femeii pe care o iubești? Poate un buchet – Fragil și aproape absurd.

Teodora Vasilescu, Fragil și aproape absurd, aici!

 


Spread the love