Skip to main content
Spread the love

Încă un debut din cantitatea impresionată de debuturi publicate la Casa de pariuri literare în cursul anului 2021, Cătălina Popescu, interior analog – ne introduce într-o lume a „erori(lor) sentimentale” voi vorbi în cele ce urmează despre capacitatea sa de autopsihanaliză și confesiunea aproape radioactivă. Explodează bulgării de evenimente cotidiene, aici fapta e represivă aproape întotdeauna și iubirea ca de bordel, cu urme de uzaj pe coapse și corp abandonat în plină stradă, întins, sodomizat și uitat „tu știi doar că afecțiunea vine violent” (Ești făcută pentru iubit, p. 40).

Placheta interior analog, conține 61 de pagini de poeme și sunt foarte sigură că această manifestare are în spate o artilerie grea și care corespunde necesarului de construire a unui impact puternic asupra cititorilor. Este o scriitură gravă, chiar dacă se duce înspre lumină, victimizarea pare să fie moneda îngerilor versurilor „Da, n-am știut niciodată să mă opresc/ din plâns din trântit uși din victimizare/ mă închid de una singură în disconfortul propriei minți” (scurtcircuit, p. 19). Dorința de a proteja tot ceea ce iubești, poate deveni un scop toxic, atunci când un loverboy este referentul. A lua în calcul renunțarea la masculul alfa ar fi, probabil, un fel de End of the World, în psihicul deja deconstruit și grav lezat al personajului liric feminin.

Echilibrul corect al acestei lirici constă în ansamblarea ideală a emoțiilor alături de acțiuni, și că acțiunile precedă întotdeauna emoțiile, dar timpul și locul fac jocul. De obicei, cele mai dramatice conflicte încep într-un punct cheie al zilei, la un eveniment care ar trebui să sudeze și să îmblânzească cuplul, dar pare că orice moment poate produce o flamă. Sexualitatea e și ea o formă de război, unde personajul feminin e mai degrabă violat, maltratat, devine o tehnică de pedepsire a firii rebele, sau pur și simplu se caută plăcerea în durere, masochism extrem, aproape de moarte. Pare că cine e sugrumat rezistă până la secunda dintre viață și moarte „noi nu ne-am potrivit nicio secundă/ dar asta nu împiedică mâna să se înfigă/ în moalele gâtului” (nodul continuă să se rupă, p.24).

Manifestul anti-violență al Cătălinei Popescu, interior analog este o formă de exprimare a unui adevăr despre o societate care își condamnă femeile la o viață de calvar, un tumult al experiențelor negative, un areal în care pare tot mai dificilă heterosexualitatea, manifestarea de călău care își caută victima surpă posibilitățile dragostei tandre. Femeia agresată devine agresoare, cel puțin în cadrul imaginar: „tristă Lo-re-lei/ dragostea mea pentru tine/ o măsor în multiplele feluri în care aș comite crima perfectă” (Lo-re-lei, p.56). Va îndura societatea o carte-oglindă a vremurilor? Dacă va trebui să facem cunoștință cu latura noastră întunecată, va trebui să ținem cont de sfatul ăsta: „ține minte că dacă nu lupți pentru tine/ nimeni nu o va face/ te vor mânca câinii sălbatici/ și frica te va prinde din urmă.” (Ești făcută pentru iubit, p.41).

Cătălina Popescu, interior analog, aici!

 


Spread the love