Skip to main content
Spread the love

Gabriela Feceoru, Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022

Imediat după anunțul CDPL, că Aștept primăvara și vine – Dragoș, a ieșit din tipar și e disponibilă pentru achiziționare, am primit și eu exemplarele de autor, Aștept primăvara și vine – Dragoș, de la  Editura Casa de pariuri literare. Cartea beneficiază de cod QR. Se poate asculta fiecare poem din carte în lectura autoarei doar scanând codul care apare la finalul cărții. Semnul de carte conține un extras dintr-un poem care apare în carte. Sumele reprezentând drepturile de autor pentru această ediție vor fi donate Asociației „ZI de BINE”.

De îndată ce am primit exemplarele care-mi revin în calitate de autor, am luat câteva dintre ele și am purces la drum prin oraș, nu-i greșit să spun, fericită. Doar că fericirea mi-a fost puțin înghețată la cele -5 grade prin pădure . Am avut și ocazia să fiu privită în tot acest timp de un om care nu scrie și care să mă vadă manifestându-mă, mirosind filele la nesfârșit și dansând în jurul mesei din mijlocul sufrageriei, pentru că acolo pusesem inițial cutia cu exemplarele primite. Logodnicul meu care nu scrie era uimit de toată această bucurie revărsată în casă deodată.

Așadar ne-am dus într-un parc împădurit din Târnăveni, și am început shootingul pentru carte, numai că nici nu ne-am dat seama când am înghețat, undeva în dreptul unui zid pe care erau inscripționate diverse mesaje, în depărtare un mic grup de tineri vandali spărgeau sticle, așa că ne-am întors acasă și ne-am preparat repede un ceai și ne-am așezat lângă calorifer. Razele soarelui încă ne invadau casa și speranța își făcea loc pe perne. Parcă a fost prima zi cu sens de când m-am mutat în noul oraș, parcă de fapt asta a fost prima zi. Ioan, zâmbindu-mi așa ca primăvara, îmi spune „Credeam că îi scrii lui Dragoș acum”, mai în glumă mai în serios, vântul era aspru, dacă am mai fi stat puțin afară am fi devenit doi oameni de gheață și nu mai aveai ce face cu noi. 

Ce suntem noi, dacă nu închipuirile razna, frumusețea trupului gol, magia, soarele care e cel de lângă noi, ce ne-am aștepta să auzim dacă nu amintiri, emoții, drame în care ne topim, genele albastre, ce ne-am aștepta să vedem dacă nu ochi fulger, lacrimi de cristal, flori roșii pe marginea drumului, cascade și o iarnă cu trenul hai-hui, primăvara cu verdele crud și o casă mobilă, fluturi de hârtie, un local ca Office la Târgu Mureș. Dakota ca refren dintr-o piesă de teatru, o scenă pe care trăiesc, mâinile calde sub glugă, ecoul vocii cuiva în abis-salvarea, sau poate 71 de pagini pe care sunt scrise poeziile mele închise într-o carte.

Peste 2 luni împlinesc 28 de ani, aceasta este a treia carte de poeme pe care o semnez și i-am zis lui Ioan că dacă ar veni sfârșitul, undeva în astre tot s-ar consemna că este ultima dinaintea extincției totale a omenirii. Nu e ultima ta carte, vei trăi și vei scrie câte cărți ai de scris, mi-a zis. De la un timp mă gândesc mai mult la ce las în urmă, dacă trec, dar războiul mi-a mărturisit că tot binele se topește într-un strop de rău. Am mare încredere în mâna sidefată a acestei poezii, și nu întâmplător.

Ofer spre citire un poem din cartea Aștept primăvara și vine – Dragoș, aș spune, un poem premonitoriu:

Русский мальчик

a nins pe Volga și peste căciulile

îmblănite și ninge încă

părul nostru ascuns capetele ochii gurile de

sub fular repetă anumite versuri ale lui

Serghei Esenin ei chiar

moartea lui cumplită mi-a furat toată

noaptea sau poate

n-am adormit de norii s-au format albi dar

norii sunt prietenii tăi tu ești ger.

Русский мальчик pleoapele mi se-nchid

niciodată nu vor fi atinse de ger

inutil să zic atâtea șanse câte vieți

pupilele mi se dilată îndată mă-mbrac să

execut o nouă zi de redacție

acum suntem într-o trăsură cu geamuri

aburite în Moscova căptușeala scaunelor e

roșie de catifea trec degetele dau peste cap

pledoaria pentru dreptate a moscoviților

a avut un sens să mă-ntrebe ospătarul în

Budapesta: ”are you from Russia?”

mâncăm sau altceva. un colecționar își dezvăluie

mereu obiceiurile. mâncarea-i mai puțin

importantă gustul e aparte și-l apreciem.

ne-ntâlnim într-o capitală a lumii blana mea

e falsă. premoniția mi-e falsă. genele-mi

sunt argintii. personalizez emoțiile.

”mănâncă tu și asta sau altceva”. farfuria pe jumătate.

Русский мальчик anumiți oameni mi-au arătat

săgețile și încotro mă îndrept. mă scăldam în albastru dar țara

fumului a înconjurat manuscrisul. se ridică

flăcări și asistăm. să nu vii dacă te chem

Русский мальчик потому что я буду любить тебя

Gabriela Feceoru, Aștept primăvara și vine – Dragoș, aici!


Spread the love