vreau să împart cu prietenii mei
să le cumpăr case și veioze parfumuri și piscine
bărci, biciclete, mașini și supernove
cărți și roboți,
să le pun nori și stele pe cer
cu numele lor
vreau să le dau tot ce i-ar putea scoate din
baia de tristețe
vreau să le ofer mâna mea caldă
bucuria începerii unui proiect
amintirile mele răzlețe
poemele mele în care
alerg într-acolo unde brațele deschise
nu-mi cer și nu-mi iau nimic
unde am parte de bucurie
unde nu mă izbesc valuri
unde nu-mi vin pietre între roți
unde „poate ai mai mers acolo, dar nu cu mine
mergem acum, te duc”
înseamnă „mă bucur să fiu cu tine” ceva de care fugi
să spună
„un pahar de ceai de la tine și numai de la tine și
numai de la tine, tânjesc”
așa cum tânjesc rozele orașului
primul vers al fiecărui an în care
mă gândesc oare
ce mai faci?
________________________________________________
ploaie de Perseide
vom aștepta ploaia de Perseide
așezați în hamac
unul lângă altul
pedalând în viitor
spălând cu buretele
cerurile întunecate
ne vom aminti cum ne-am întâlnit
cum ai parcat în fața copacilor
și pentru prima dată am vorbit
„o să mă căsătoresc, o să am copii”
după ce am luat în joacă
inima mea și am așternut-o la picioarele zeilor
sau cum lângă mașină cu cafeaua ta în mână
mă gândeam la tine și la mine
ca la o planetă desenată de noi în programul lui Zian
uitasem că ești
uitasem că ești cum ești
înalt
uitasem că ai
uitasem acești ochi
că ai aceste pleoape cu care tragi
cerul peste parbriz
dacă te aduc lângă mine uiți tot și fugim
dar nu o fac
te ascult așa cum își ascultă o prietenă bună
prietenul bun
vom aștepta ploaia de Perseide
cu geamurile aburite
de cuvinte care mi se lipesc de rochia albastră
în noiembrie îți simt îmbrățișarea
ca pe o cafea caldă dimineața la 6
știu la ce te gândești când citești asta
e contraindicat
dar îmi place cu mult zahăr
cu cer senin
și cu dorințe împlinite.
