la o mare distanță
de cuvintele-săbii și tot ce a prins viață din ce am visat
mereu izbituri și felul în care au rostogolit emoțiile pe catafalc
din ele au curs ploi roșii acide
e ca și cum te-ai ruga să se trezească
un om nu se mai poate trezi
ar vrea să-ți spună ce simte că a pierdut
dar sticla prin care nu mai poate vedea
este acum preerie și aleargă izolat
căutând cu aburi să reproducă imagini afectate.
_________________________________________________________________________________
ce faci în timpul tău de singurătate?
îți amintești toate acele cuvinte
ca și cum ar veni pe bandă rulantă
ca benzile rulante în aeroportul din Viena
când încărcam telefonul în scaunul meu
ca într-o floare
oamenii smart-încărcând smart
telefoane smart din creiere smart
cineva oricât de smart ai fi
te minte tot timpul
o minciună se întoarce tot timpul
sub forma unei minciuni îmbrăcate frumos
smart nu este și inima care se apropie să creadă
și ca orice credincios va fi dus în lagăr
pedepsit pentru credința sa
dacă mă plimb îndelung pe benzile din aeroport în Viena
și dacă scriu într-un club în Klatovy
este greșit-greșit?
fugi de mine
ca să ridici mai departe pancarte paf
distanța este un inel de logodnă italienesc
la care visez și care mă va lua prin surpindere
topit ca să închidă ciclul reacțiilor adverse
o aterizare pe insula mea preferată.